Punct de vedere al Coaliției PRO DEEE, organizație care reprezintă, la nivelul anului 2025, 49% din cantitățile de EEE puse pe piață și 55% din cantitatea de DEEE colectată
România are nevoie de o performanță mai bună în colectarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice. Întrebarea nu este dacă trebuie să creștem rezultatele, ci cum o facem: printr-un sistem funcțional, coerent și bazat pe realitățile din teren sau printr-o presiune financiară care riscă să afecteze tocmai mecanismele pe care ar trebui să le consolidăm.
Din perspectiva Coaliției PRO DEEE, orice intervenție asupra mecanismului de conformare trebuie să pornească de la capacitatea reală a sistemului de a colecta, transporta, trata și raporta corect, nu doar de la intenția legitimă de a crește presiunea pentru atingerea țintelor.
O majorare a penalității poate părea, la prima vedere, o soluție simplă. În practică, însă, presiunea financiară nu acționează în gol. Ea intervine într-un ecosistem deja marcat de infrastructură insuficientă, trasabilitate parțială, volatilitate în accesul la deșeu și dezechilibre între actorii care suportă costurile și cei care influențează efectiv fluxurile. Într-un asemenea context, o creștere de la 2 lei/kg la 4 lei/kg riscă să producă mai degrabă costuri suplimentare și tensiuni în piață decât o creștere reală și sustenabilă a colectării.
Un sistem eficient de gestionare a DEEE nu se construiește doar prin sancțiune. El se construiește prin infrastructură, coordonare și reguli clare. România are nevoie de puncte de colectare accesibile, de acoperire geografică reală, de servicii disponibile la nivel național, de campanii unitare de informare și de un mecanism funcțional de coordonare între actorii implicați. Când aceste elemente lipsesc sau funcționează incomplet, penalitatea nu rezolvă problema, ci doar transferă costul nefuncționării sistemului către actorii aflați la capătul lanțului de conformare.
În acest context, dezvoltarea infrastructurii prin centrele de colectare prin aport voluntar (CAV) poate reprezenta un pas excepțional, cu condiția ca această infrastructură să fie implementată cu aplicarea reală a principiului proximității. Pentru cetățean, accesul facil și predictibil la punctele de predare este esențial. Infrastructura produce efecte doar atunci când este aproape de comunitate, ușor de utilizat și integrată într-un sistem clar de servicii. În egală măsură, succesul rețelei CAV va depinde și de o campanie proactivă de utilizare, care să facă aceste puncte vizibile, ușor de înțeles și efectiv folosite de cetățeni.
Există, în plus, un paradox tot mai evident între direcția europeană și modul în care este construit astăzi mecanismul de conformare în domeniul DEEE. Pe de o parte, Uniunea Europeană merge clar în direcția prelungirii duratei de viață a produselor, stimulării reparării și reducerii generării de deșeuri. Directiva privind dreptul la reparare și noul cadru ESPR transmit exact acest semnal: produsele trebuie să fie mai durabile, mai reparabile și mai compatibile cu economia circulară. Pe de altă parte, în zona DEEE românească, conformarea rămâne definită aproape exclusiv prin obligația de a colecta și recicla, sub presiunea unei penalități.
Aici apare contradicția de fond. Într-o economie circulară autentică, prima prioritate ar trebui să fie menținerea produsului în uz cât mai mult timp, nu grăbirea transformării lui în deșeu pentru a satisface o țintă administrativă. Atât timp cât repararea nu este stimulată real, iar neîndeplinirea țintei de colectare rămâne principalul reper sancționabil, riscăm să inversăm ordinea firească a economiei circulare și să tratăm finalul de viață ca principal reper de performanță.
Unul dintre cele mai clare exemple de necorelare între metodologie și realitatea din piață este cel al panourilor fotovoltaice. Pentru anul 2026, ținta calculată la 65% din media EEE puse pe piață în cei 3 ani anteriori ajunge la 268.179 tone, în timp ce ținta calculată la 85% din DEEE generate este de 220.301 tone, iar totalul DEEE generate este estimat la 259.177 tone. Mai mult, 54.000 de tone din ținta pentru 2026 provin din creșterea volumelor de panouri fotovoltaice puse pe piață, deși generarea efectivă de deșeuri este de doar câteva sute de tone.
Aici este problema esențială: panourile fotovoltaice au o durată lungă de viață — 20 de ani garanție din partea producătorilor și 22,5 ani durata recunoscută în instrumentele europene de calcul — însă sistemul de calcul al țintei le tratează după un ciclu de numai 3 ani. Cu alte cuvinte, produsul intră în ecuația obligației de colectare mult înainte ca el să devină, în mod real, deșeu. Aceasta creează o țintă artificială, mai degrabă contabilă decât operațională, și riscă să sancționeze o lipsă de deșeu disponibil, nu o lipsă de performanță.
De aceea, înaintea oricărei majorări de contribuție, este necesar un studiu independent și actualizat privind cantitățile de DEEE efectiv disponibile pentru colectare în România, pe categorii de echipamente. O politică publică eficientă trebuie să se sprijine pe evaluări realiste, pe date solide și pe o înțelegere corectă a modului în care deșeul devine efectiv disponibil pentru colectare.
Efectele economice ale unei majorări sunt, de altfel, previzibile. O contribuție mai mare tinde să crească valoarea de piață a DEEE raportabile, să intensifice concurența pentru accesul la cantități și să ridice costurile de conformare. Cu alte cuvinte, o nouă majorare riscă să alimenteze o spirală a costurilor transferată mai departe în lanțul comercial și, în final, către consumator.
Nu trebuie ignorat nici riscul de instabilitate instituțională. Presiunea financiară suplimentară asupra organizațiilor care preiau responsabilitatea producătorilor poate genera dezechilibre severe, mai ales într-un sistem în care tarifele au fost deja erodate de concurența unor organizații nou-intrate pe piață, care beneficiază, la intrare, de absența unei ținte de colectare. În paralel, prioritatea ar trebui să fie construirea unui sistem de coordonare privat, eficient și transparent, cu participarea tuturor actorilor relevanți, capabil să distribuie echilibrat responsabilitățile și costurile în piață.
Acest sistem de coordonare trebuie fundamentat pe date reale, pe acoperire națională a serviciilor de colectare și pe campanii unitare de conștientizare și informare continuă, astfel încât să susțină conformarea prin funcționalitatea sistemului, nu doar prin sancțiune. În egală măsură, este necesară consolidarea trasabilității, pentru ca fluxurile de DEEE să fie urmărite clar și verificabil.
În final, miza nu este doar atingerea unei ținte anuale. Miza este ce fel de economie circulară vrem să construim. Una în care ne concentrăm mai întâi pe prevenire, durabilitate, reparare și utilizare responsabilă a resurselor? Sau una în care conformarea este definită aproape exclusiv prin cantitatea de deșeu care intră, sub presiune administrativă, în circuitul de reciclare?
Din perspectiva Coaliției PRO DEEE, răspunsul trebuie să fie unul echilibrat, pragmatic și orientat spre rezultate reale. În domeniul DEEE, provocarea reală nu este să facem penalitatea mai mare, ci să facem sistemul mai inteligent, mai echilibrat și mai compatibil cu logica autentică a economiei circulare.
Asociația Coaliția PRO DEEE
București, Sector 2, str. Aromei nr 88 A
CIF 45106550